AȘTEPȚI SĂ-ȚI BATĂ DUMNEZEU LA UȘĂ
aștepți tot mai des
în ultima vreme să-ți bată
Dumnezeu la ușă
să nu te întrebe nimic
doar să-ți bată
dar nu e nici măcar sectoristul
să te anunțe că ți-au fost
furate ornamentele roților mașinii
ori că
că deh! locuiești la etajul IV și ai
vedere la stradă nu
în spatele blocului unde e
parcarea aceea nenorocită
nu e
nici vecinul vecin cu dormitorul
tău să te amenințe furtunos
birjărește domnule dumneata
nu-ți bați niciodată nevasta nu
asculți manele nu scuipi semințe
nu mănânci mici nici nu bei
bere la iarbă verde duminica nu...nu...
? ce
dracu
mai cauți la noi pe scară eu
te dau pe mâna poliției pentru
complicitate cu
liniștea la neliniștea noastră
a celor civilizați ce dracu
nici măcar nu-ți scârție patul
noaptea
ce vrei să fac îi spui sunt sărac
nimeni nu se uită la mine
ziua și noaptea se consumă scurt și abrupt
ca timpul unei respirații
rătăcită prin gânduri lumina pare
o amintire
port o cruce de paie ce oricând poate
să ardă la scânteia din cuvinte
și-apoi
nimic nu-mi lipsește
din tot ce am
nici măcar vulturii nu-mi mai aruncă aripi
nici brațele mele nu se mai lipesc
de pene
regret dar faptelor mele nici îngerii nu
le mai picură mir
tot ce mai vreau e
să înving frigul din mine încât
să nu mai pară ciudată căldura
pietrelor
descheiat la frustrări
înotând în confortul eșecului
fără a poseda proprietăți
în Bel Air din L.A.
ori mine de diamante în South Africa
îți vei încheia mărturisirea invadat
de sinceritate
regret dar nu mai fac nicio filosofie
de mult
nici măcar cea a vulgului
aștept să-mi bată Dumnezeu la ușă
aștepți
aștepți și preferi să-
ți (pe)treci ochi care se umflă
cresc
cresc
cresc/și
ajung cât două baloane de heliu ce-
ți poartă trupul ca pe o nacelă
sus sus mult deasupra
pământului unde întâlnești sânii superbi
ai pământencei cu piciorele pierdute
în stele
aștepți aștepți și te-ntrebi
: ? poeții Atlantidei unde sunt
! plutesc iată-i că plutesc
și pe pielea ochilor lor stau
să pleznească
sunetele acestui poem
atâtea câte au încăput
atâtea câte au ajuns până la ei
atâtea câte au rămas
stau să plezneasă
aștepți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu