LUCIAN ALEXA

 AMPRENTA ANGOASELOR

Rugăciuni sterpe, fețe livide

îi furnică spinarea Bunului Dumnezeu

îngerași dolofani cu aripioare de spumă

Îl scarpină de-a lungul eternității

așchii de lumină

ca niște psalme prospăt rostite

dau iama ăn creierul meu

gelatina geme nițel

face bulbuci

dar încă nu dă în clocot

stau răstignit pe jegul covorului din sufragerie

par fericit

vene dracul și mă dezmoștenește de picioare

pleacă într-o lungă călătorie pe mare

mâinile o iau hai-hui prin pustie

după o cruce sau o coroană de spini

nici că-mi pasă

îmi degresez sufletul cu ceva

imagini porno

sunt aspre sunt burdușite cu gemete

cică fac bine și la digestie

mi-e o poftă nebună de moarte

să trag oblonul și să chiui în voie

să fumez numai marijoana

să fac chefuri nebune

nimeni să nu se mai intereseze de mine

când prietenii vor aprinde câte o lumânare

să-i trag de mustăți și de nădragi

femeilor să nu le fie rușine

când se vor apleca deasupra mea

că n-au chiloți

Domnul drac ce-mi persecută carnea și pe drum

a ieșit în stradă și dirijează circulația spre țintirim

e forfotă mare, lume pestriță

stupoare

mi-e poftă de-o bere

și de-o durere în spate

de-o știre furată

dintr-un subtext igrasios

și de-un copănel de înger voios

cuvintele nu-mi mai ating beregata

se furișează ca niște viermișori rozalii

printre porii țărânii

confiscă și ultimile zvonuri despre viață

încrustându-le pe o tablă de șah

pe tarabele infernului sunt expuse

fraze bombastice , virgule oligofrene

mentă și codița șoricelului

alături de suspinuri mătăsoase, inimi betege

și ficați alterați

la o palmă distanță

glande lacrimogene și gânduri pline de spârcuri

Lucian e pe catafalc

mi se îndeasă vată și formol

prin toate cavitățile

în suflet se lucrează fin

cu o pensetă sterilă

se decupează sentimente, emoții

bob cu bob, picătură cu picătură

cu sigurață, toate aceste chițibușuri

au un singur scop

de a mă reconstitui la nevoie

după amprenta angoaselor