FUGĂ
Te caut să-ți spun adevărul
și nu dau de tine nicicum.
Cum poți să te ascunzi atât de bine?
Nici soarele nu poate afla unde ești,
nici vântul nu te poate ajunge când fugi
de buna și dreapta vestire.
Alergi, alergi întruna,
urmele ți le ștergi cu răsuflarea.
Doar cu o clipire din ochi
tu poți preschimba noaptea în zi.
Tot ce se vede tu nu vezi,
nevăzutul e lumea ta aievea.
Brațele tale sunt lanțuri când, de teamă,
te cuprinzi cu o sălbatică voluptate.
Orește-te! Ieși la lumină!
Vino să-ți spun la ureche ceva
frumos, cu totul neadevărat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu