CONSTANTIN DRACSIN, SINGURĂTATEA SÂMBURELUI, EDITURA JUNIMEA, 1984

 Sunt oameni neobișnuiți

dar condamnă tot

ceea ce nu înțeleg -

Pitagora credea că sufletul

are formă pătrată.

GELLU DORIAN

 ÎN ÎNTUNERIC ȘI FRIG, VINO

Vino, în acest tren călătorim cu toții, în întuneric și frig,

îți voi spune versuri până ce gura mea se va usca de sete

și dragoste, îți voi cânta ușor, fără vlagă,

un cântec pe care numai noi îl vom ști, penitenți

după gratii de mâini.

Vino, în această gară valahă,

suntem ca niște confetti în buzunarele unui copil

rătăcit în sala de carnaval.

DUMITRU ȚIGANIUC

 ELEGIA FIECĂRUIA

Sunt încredințat că ne mai privim

unul pe altul, îndelung, pe-ndelete,

deși de pe țărmul orizontului meu

îmi apari doar în flăcări, flăcări lungi, violete.

Infern, paradis, purgatoriu,-n orice

ipostază ai fi ești un foc fără seamăn,

putând să aud cum se topesc elementele

trupului tău, ale ochiului geamăn.

Îmi trebuie o mască de cobalt ca a oțelarilor,

îmi trebuie un costum ca al pompierilor ignifug,

să mă apropii de văpăile tale

ca amant curios, ca (din viață) transfug.

Nu mă mai gândesc la Parpangel sau Dante,

în felul său fiecare ajunge-n infern

pe balauri, pe biciclete, pe poante,

iubirile numai sub pământ se discern,

Se filtrează, se purifică, se verifică,

fiecare cu asemănătoarea lui disperare:

din hadesul de sus în hadesul de jos

coboară ca la o stație următoare. 

LUCIAN VALEA

PLOAIE

Dincolo de ploaie, tu

ca o primăvară sub stele

necunoscute - aici,

în odaie, absența ta

cu unghiile înfipte în

nostalgia ploii - și

ploaia spală chipul

tău din amintiri - numai

pe geam un surâs uitat

de tine se prelinge,

tot mai incert,

tot mai străin.

LUCIAN VALEA, SINGURĂTATE ÎN ITHACA, 1978

 

GHEORGHE ȘERBAN

 ***

Păsări deasupra orașului

mort,

cer spart în palmele

orizontului

căzut peste blestemele

din vise

și noi,

cu aripile frânte

în zâmbete strâmbe

căzute în colțuri de

casă

dărâmată,

ne strângem în piața mare

cu statuia ostașului

pe care nimeni nu-l mai cunoaște

și lăsăm câinii să latre

în locul nostru

la porți ferecate pentru

nezburătoare.

Sâmbăta nu se acordă

audiențe...

NORD - Antologia poeților botoșăneni de azi, 2009

REMEMBER - EREZII SECOND HAND

 Costel ZĂGAN

 O DE TREI ORI O Inexistenţa se zbate în ghearele genezei fără supărare poporul îşi pupă eroii în fund de câte ori are ocazia şi bineînţeles galeria de oca zie aplaudă frenetic tot de-atâtea ori nestingherită copilăria îşi duce degetul la gură şi primăvara începe să gângurească vai cu biberonul ei verde la ureche Doamne fericit este copilul că nu s-a născut fericit o de trei ori fericit trei doi unu start 

CLANDESTIN PRIN COPILĂRIE Copiii întorc istoria pe dos caută se caută printre visele oamenilor mari nu pricep ce-au vrut să facă aşa departe de casă în împărăţia copiilor nu-i nevoie de cuvinte aici toţi se înţeleg zâmbind cuvântul mamă-i singura fiinţă vie rege şi copil prin cuvântul mamă trec toate cuvintele lumii cuvântul mamă îi şterge şi lui Dumnezeu fruntea oameni buni istoria mai are o şansă ridicaţi-vă-n picioare se naşte un copil

 COPILĂRIA ARE GRIJĂ DE DUMNEZEU Cum aş putea să-mi uit leagănul de unde l-am văzut prima dată pe tata lumina-i respiraţia lucrurilor nu ştiu alţii cum sunt dar sufletul meu seamănă din ce în ce mai mult cu Ion Creangă amintirile sunt ca un bloc-turn la fiecare etaj alt cer altă iarbă iată şi la această înălţime cuvintele m-au ajuns din urmă dacă vrei să-l mai vezi pe Dumnezeu taci şi zboară

 AERODROMUL ÎNGERILOR Copii Bau-Bau a fost mutat disciplinar în cer aşa că între două poveşti pământul vă stă la dispoziţie visaţi şi păşiţi apăsat cu ambele aripi să nu rămână niciun spaţiu gol între două vise oricât de depărtate ar fi copilăria trebuie trăită fără rest n-o lăsaţi pe umerii părinţilor le-ajung(e) povara zilei de mâine şi vidul din contul bancar şi zâmbiţi odată nicio copilărie nu se repetă EUFONIE PARADOXALĂ Cine în afara iubirii ar avea destulă delicateţe să poată trezi un copil soarele se rostogoleşte de la o noapte la alta la fel de înflăcărat la fel de jucăuş Doamne cum să atingi epiderma cerească a copilăriei decât c-o mângâiere cu fluturele unui sărut cu lacrimile gemene ale unei mame sufletul nu se poate hotărî cele două braţe Denis şi Laurenţiu cele două speranţe gemene Laurenţiu şi Denis ridică viitorul în dreptul ochilor orizontul se întinde de la un capăt la altul ca un fluture ca un surâs 

BLÂND CA O JUCĂRIE Somnul păi somnul copiilor nu ştiu cum să vă spun dar este sfânt intangibil aş putea zice cum este îngerul de pază pentru fiecare dintre noi uite eu cred că şi cuvintele au câte-un înger vreau să spun că ar cam trebui să avem grijă cum deschidem gura cel plecat călător se numeşte iar cine se întoarce oaspete al amintirii va fi de pildă şi eu încep să văd copilăria prin ochii unui tată însă nu-mi dau seama dacă vreun copil într-adevăr mă vede şi pe mine sau vede numai jucării mi-e somn cât de blând poţi să fii Doamne 

MORALA LUPULUI SĂTUL DE TOATE Servesc copilăria îi execut toate ordinile şi capriciile întocmai de dimineaţa până iarăşi dimineaţa şi când dorm şi când iubesc şi mai ales când visez voinţa mea pre limba copilăriei şi când tac tot pe ea o ascult bătrâne spre posteritate fuga marş n-ai înţeles culcat iluzii pierdute la joasă înălţime drepţi se intonează imnul trei iezi cucuieţi şi-acum urlă ajunge marş la loc

 (Din volumul Erezii second hand)

DAN SOCIU

 AERUL ȘTIE CAPĂTUL DRUMULUI

***

Mă ridicam din câteva în câteva ore

de pe canapeaua crem și făceam ceai

Călcam peste cei 25 de metri deasupra zăpezii

până la cuptorul cu microunde.

Pentru că asta a fost demelt și real

și iarna aia nu se mai termină

și s-a terminat cu mult înainte să-nceapă

cum în general s-au terminat toate

când intrai seara pe ușă nu mai găseai nimic

din mine pe canapea în fața televizorului.

Așa cum atunci ca și altădată

nimeni nu intrase pe ușă.

Am fi putut trece unul prin altul

în mișcările noastre fără viitor.